galerie de arta

Maria Pop Timaru. Absolventa de sculptura si doctorand in arte vizuale. Prezenta fermecatoare. Care, in fine, dupa ce s-a preumblat prin lume cu aratarile ei („Umflatii", „Zeicoteca", „Ingeri", „Urme", „Sculptograma", „De-Constructie", „Reciclari", „Fiare noi", „Omuletzi" ori „La vie en-gros") si a expus la Centrul Cultural Roman din Viena, la Palatul Mogosoaia, la festivalul „Acousmania", la Sala Radio, la Laptaria lui Enache, la Institutul Goethe, la Bistrita, si a mers „Cu Gioconda pe Strasse", ei bine, dupa toate aceste ispravi insomniace, s-a intors la locul de munca. La Veroniki. Unde instalatiile si compozitiile sale, turnate cu o migala sadica in vidul otravitor al acestei existente angoasante, sunt veritabile manifeste pentru ducerea la bun sfarsit a operatiunii de luare in serios a vietii. In fata civilizatiei ce deformeaza ca o tuta simbolul ontic. Cu trei din instrumentele arsenalului ei de tortura semantica (automobil, televizor, malentendu). Macabru de emblematic mi se pare, in acest ultim sens, „Zeul razboiului" (ce guverneaza „neintelegerea"!), unde ironia din celelalte lucrari dispare si lasa loc unei splendide si reusite cumetrii cu disperarea. Vorba poetului: „...Nu rade, citeste-nainte!