duminică, 21 februarie 2010

destinul


Editorial
Articole
Extern

Pipăl

Evenimente

Fapt divers

Politică

La zi

Sport

Show Biz

Economie

Abonamente

Contact

Editorial
"Puterea lucrurilor şi a oamenilor… din preajma noastră"

Opinii
Cifra zilei
60%

Cu 60% s-a prăbuşit preţul terenurilor din Bucureşti

4 (patru)
Nemulţumirea este primul pas în progresul unui om sau al unei naţiuni.

Oscar Wilde

Cea mai puternică forţă din Univers este bîrfa.

Dave Barry

Cînd sîntem iubiţi, nu ne îndoim de nimic. Cînd iubim, ne îndoim de orice.

Louis Ferdinand Celine

Omul este un animal social care îşi detestă semenii.

Eugéne Delacroix






Peste un milion de români sînt săraci lipiţi


Nu e pentru cine se pregăteşte


Şi pesediştii îl fac pe Geoană de tot violetu’


Lui Botezatu nu-i plac buzele Biancăi, umflate “ca două băşti”


Prima pagină » Editorial » Dacă sîntem responsabili, ce rol mai are destinul?
Dacă sîntem responsabili, ce rol mai are destinul?
de Naţional


„Dacă gîndurile noastre ne construiesc viitorul, rezultă că nu ne naştem cu un destin prestabilit, ci creăm noi destinul, în fiecare zi, cu fiecare gînd? Dacă o fiinţă nu gîndeşte corect pentru că nu are capacitatea intelectuală să înţeleagă lucrurile acestea, atunci această fiinţă este responsabilă pentru necazurile din viaţa lui? Nu ne hotărăşte destinul, acel cineva care hotărăşte dacă ne naştem (sau nu) cu capacitatea de a înţelege aceste lucruri?” Iată o întrebare foarte bună, postată ieri pe pagina noastră de pe internet, căreia îi răspundem acum. Aşadar, se pare că ambele variante sînt valabile. Toate fiinţele, începînd cu cele mai primitive vieţuitoare, evoluează la nivelul formelor, ca urmare a unei evoluţii interne, limitate la capacităţile evolutive ale speciei. David Hawkins, unul dintre cei mai apreciaţi cercetători ai stărilor de conştiinţă avansate, opinează – pe baza testării kinesiologice făcută pe cîteva mii de subiecţi – că fiecare om vine pe lume însoţit de un cîmp energetic (care înseamnă şi o stare de conştiinţă determinată), în limitele căruia omul poate alege şi înţelege viaţa. La fel ca omul, epoca istorică, condiţiile globale de viaţă, de mediu, creşterile sau descreşterile sociale, politice sau culturale sînt însoţite de un cîmp energetic, acelaşi ce determină să ne naştem într-un moment şi nu în altul, în acelaşi timp cu Obama sau cu Hitler, în Europa şi nu în Africa sau invers. Aceasta înseamnă că noi alegem ce anume gîndim, dar sîntem – în acelaşi timp – determinaţi de nivelul de energie şi conştiinţă care ne-a adus pe lume şi ne influenţează limitele sau oportunităţile. Pentru că avem la acest nivel oportunitatea de a evolua sau de a alege între un gînd mai bun, un sentiment mai plăcut, o acţiune sau o faptă mai bună în orice situaţie şi inversul acestora, rămîne valabilă libertatea de alegere. În limitele acestui cîmp creşte nivelul nostru de conştienţă, în limitele lui putem înţelege, în limitele lui ne dezvoltăm la nivel social, intelectual, afectiv şi emoţional! Nivelul responsabilităţii, despre care vorbeam zilele trecute, desemnează o stare a conştiinţei şi a energiei de un nivel înalt, în care responsabilitatea individului se împleteşte cu acceptarea „determinării” divine. Noi izbutim să ajungem la un asemenea nivel printr-o căutare asiduă a adevărului, ceea ce înseamnă – adesea – o renunţare drastică la plăcerile ce ne parvin din relaţia cu lumea. O asemenea alegere ne conduce către schimbări copleşitoare la nivelul gîndirii, al alegerilor în viaţa de zi cu zi; valorile noastre nu mai sînt aceleaşi cu valorile general acceptate, dar – în acelaşi timp – nu învinovăţim şi nu judecăm valorile general acceptate, căci înţelegem că ele sînt îngrădite de nivelul de conştiinţă, ce nu poate fi depăşit cu uşurinţă. La acelaşi nivel, nu ne mai simţim vinovaţi pentru problemele oamenilor, dar ele nu ne sînt indiferente, în acelaşi timp. Atingerea acestui nivel ne ajută să observăm ordinea determinată a evenimentelor în Univers (faptul că toate se întîmplă într-un context, deci există un conglomerat de factori care determină un eveniment şi nu o persoană), precum şi libertatea personală de a alege în acel context ceea ce poate fiecare vedea a fi „mai bine de data aceasta”!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu