decizia de a avea copil sau nu / Foto: Reuters
Cunosc oameni cu copii, oameni care isi doresc copii, oameni care iubesc copiii, dar nu isi doresc unul al lor. Imi plac toate cele 3 categorii, dar ma incadrez in ultima. “Imi plac copiii, dar nu ai mei”; de cate ori ati auzit asta spunandu-se in gura mare? Eu, niciodata. Dar “pe ascuns” am gasit 2-3 personaje feminine care sa spuna asta.
Nu imi doresc copii pentru ca nu ma simt pregatita sa am grija de inca un suflet langa mine, pe care sunt convinsa ca l-as iubi din toata inima. Nu vreau sa fiu ca mamele care sunt “fabrica de copii”. Vreau sa ii ofer copilului meu tot ce e mai bun in toate domeniile. Nu ca sa creasca rasfatat, ci ca sa ajunga “om mare” care la randul sau sa se gandeasca de 2 ori inainte sa ia o decizie care ii va schimba viata.
Nu vreau sa ajung sa ma plang ca sunt obosita, ca n-am timp de mine sau de altii, ca nu ma mai iubesc pe mine ca altadata, ca mi-am distrus cariera pentru ca am facut un copil. Nu! Daca voi fi vreodata mama, voi fi pregatita sa imi asum o mare responsabilitate pe langa alte mari responsabilitati ale vietii mele dinaintea “miracolului”.
Si cu toate astea… mama imi spune (si nu doar ea): ” Dar ce vei lasa in urma? Daca nu lasi copiii, ce vei lasa?”, “Cum sa nu-mi faci si mie o nepotica/nepotel?”. Raspunsul este simplu: Traim intr-o societate in care nu imi doresc sa chinui un suflet desprins din sufletul si trupul meu. Poate ca nu voi lasa nimic in urma, dar cu siguranta nu voi chinui un omulet cu grijile de azi, de maine…
Iubesc copiii mai mult ca orice, iar zambetul lor imi aduce bucurie in privire indiferent de starea in care sunt. Dar sa nu fie al meu.
Suntem prea plini de noi si de mandria de a avea copii, incat nu ne gandim ce avem sa le oferim. Ne iubim si ii iubim, dar cand dam de greu ne plangem. Ajungem tracasati, stresati si obositi, nu ne mai ascultam copiii, ne enervam si ii lovim. Ce vina are acel suflet nascut din iubire (sau asa ar trebui sa fie!) ca tu nu stii ce e ala “time management”, “selfesteem”?
Refuz sa fiu asa, chiar daca societatea ma va refuza.
Autor: A.V.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu