timiditatea va poate da viata peste cap!

marea majoritate a oamenilor,se simt rusinati cel putin ocazional.altii traiesc aceasta emotie atat de intens ,incat nu pot sa relationeze cu oamenii din jurul lor.timiditatea este o stare emotionala,care te face sa te simti incomod sau penibil in anumite situatii.am ales acest subiect,pt ca este foarte important sa nu traiesti cu aceasta timiditate ci sa cauti sa ti-o tratezi.o cunostinta ,a pierdut un proces pt aceasta timiditate.desi am fost implicata in proces,nu voi spune in ce mod,nu prezinta interes,si vorbeam cu ea inainte de sedinta in permanenta cum sa-si sustina cauza,e pentru prima oara in viata mea ,cand am patit asa ceva.cand ajungea in instanta,se bloca,nu putea sa scoata o vorba.ramanea stana.era vorba de interogatoriu,nu aveam cum s-o ajut in acele momente.era vb de un proces de partaj al locuintei,in care statea cu familia fetii ei.au cumparat proncentual,fiecare casa,mama avand cel mai mare procent ,fiind si bolnava.apoi cedeaza ca o proasta fetii ei din procent si ramane cu cel mai mic.ca de era copilul si nu credea ca-i poate face vre-un rau.inainte am sfatuit-o ca greseste,imi pare rau ca am avut dreptate.fiica s-a trezit ca vrea casa pentru ea ,caci era maritata acum.asa ca ce conta ca era mama ei,si gesturile facute ,pt ea ca si copila,nu domnule ea vroia sa stea lejer in doua camere.se subintelege ca mama primea o sulta derizorie si ramanea pe strazi,fara casa.exista insa o procedura,cu care putea sa castige mama.dar ce putem sa fac?amutea in fata instantei.i se blocau coardele vocale.am adus acte medicale,xplicative.nu a contat.si asa biata mama din cauza timiditatii,a ramas pe strada.dureros dar adevarat,viata bate filmul.ieri am revazut-o intamplator.imi venea sa fug din calea ei.am vorbit cu medici,spuneau ca era o stare psyhologica.nu era bolnava.dureros...aceasta intamplare m-a marcat pe viata,ca ciudatenie.