Mihai Eminescu

''

Mihai Eminescu Luceafărul

A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.

Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.

Din umbra falnicelor bolţi
Ea pasul şi-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colţ
Luceafărul aşteaptă.

Privea în zare cum pe mări
Răsare şi străluce,
Pe mişcătoarele cărări
Corăbii negre duce.

Îl vede azi, îl vede mâini,
Astfel dorinţa-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade draga fată.

Cum ea pe coate-şi răzima
Visând ale ei tâmple,
De dorul lui şi inima
Şi sufletu-i se împle.

Şi cât de viu s-aprinde el
În orişicare sară,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară.

...

Şi pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie,
Ţesând cu recile-i scântei
O mreajă de văpaie.

Şi când în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge mâinile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Şi din oglindă luminiş
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închişi
Pe faţa ei întoarsă.

Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.

Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină:
- O, dulce-al nopţii mele domn,
De ce nu vii tu? Vină!

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!

El asculta tremurător,
Se aprindea mai tare
Şi s-arunca fulgerător,
Se cufunda în mare;

Şi apa unde-au fost căzut
În cercuri se roteşte,
Şi din adânc necunoscut
Un mândru tânăr creşte.

Uşor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Şi ţine-n mână un toiag
Încununat cu trestii.

Părea un tânăr voievod
Cu păr de aur moale,
Un vânăt giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ţi urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Şi mumă-mea e marea.

Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Şi m-am născut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus,
Şi lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.

Colo-n palate de mărgean
Te-oi duce veacuri multe,
Şi toată lumea-n ocean
De tine o s-asculte.

- O, eşti frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată;

Străin la vorbă şi la port,
Luceşti fără de viaţă,
Căci eu sunt vie, tu eşti mort,
Şi ochiul tău mă-ngheaţă.

...

Trecu o zi, trecură trei
Şi iarăşi, noaptea, vine
Luceafărul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el în somn
Aminte să-şi aducă
Şi dor de-al valurilor domn
De inim-o apucă:

- Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!

Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere;

În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
Şi din a chaosului văi
Un mândru chip se-ncheagă;

Pe negre viţele-i de păr
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevăr
Scăldat în foc de soare.

Din negru giulgi se desfăşor
Marmoreele braţe,
El vine trist şi gânditor
Şi palid e la faţă;

Dar ochii mari şi minunaţi
Lucesc adânc himeric,
Ca două patimi fără saţ
Şi pline de-ntuneric.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult ş-acuma,
Şi soarele e tatăl meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin', odorul meu nespus,
Şi lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.

O, vin', în părul tău bălai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să răsai
Mai mândră decât ele.

- O, eşti frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!

Mă dor de crudul tău amor
A pieptului meu coarde,
Şi ochii mari şi grei mă dor,
Privirea ta mă arde.

- Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-nţelegi tu oare,
Cum că eu sunt nemuritor,
Şi tu eşti muritoare?

- Nu caut vorbe pe ales,
Nici ştiu cum aş începe -
Deşi vorbeşti pe înţeles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar dacă vrei cu crezământ
Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine.

- Tu-mi cei chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sărutare,
Dar voi să ştii asemenea
Cât te iubesc de tare;

Da, mă voi naşte din păcat,
Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege.

Şi se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

...

În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
Ce umple cupele cu vin
Mesenilor la masă,

Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii,
Băiat din flori şi de pripas,
Dar îndrăzneţ cu ochii,

Cu obrăjei ca doi bujori
De rumeni, bată-i vina,
Se furişează pânditor
Privind la Cătălina.

Dar ce frumoasă se făcu
Şi mândră, arz-o focul;
Ei, Cătălin, acu-i acu
Ca să-ţi încerci norocul.

Şi-n treacăt o cuprinse lin
Într-un ungher degrabă.
- Da' ce vrei, mări Cătălin?
Ia du-t' de-ţi vezi de treabă.

- Ce voi? Aş vrea să nu mai stai
Pe gânduri totdeauna,
Să râzi mai bine şi să-mi dai
O gură, numai una.

- Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri,
Dă-mi pace, fugi departe -
O, de luceafărul din cer
M-a prins un dor de moarte.

- Dacă nu ştii, ţi-aş arăta
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te mânia,
Ci stai cu binişorul.

Cum vânătoru-ntinde-n crâng
La păsărele laţul,
Când ţi-oi întinde braţul stâng
Să mă cuprinzi cu braţul;

Şi ochii tăi nemişcători
Sub ochii mei rămâie...
De te înalţ de subsuori
Te-nalţă din călcâie;

Când faţa mea se pleacă-n jos,
În sus rămâi cu faţa,
Să ne privim nesăţios
Şi dulce toată viaţa;

Şi ca să-ţi fie pe deplin
Iubirea cunoscută,
Când sărutându-te mă-nclin,
Tu iarăşi mă sărută.

Ea-l asculta pe copilaş
Uimită şi distrasă,
Şi ruşinos şi drăgălaş,
Mai nu vrea, mai se lasă,

Şi-i zice-ncet: - Încă de mic
Te cunoşteam pe tine,
Şi guraliv şi de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...

Dar un luceafăr, răsărit
Din liniştea uitării,
Dă orizon nemărginit
Singurătăţii mării;

Şi tainic genele le plec,
Căci mi le umple plânsul
Când ale apei valuri trec
Călătorind spre dânsul;

Luceşte c-un amor nespus,
Durerea să-mi alunge,
Dar se înalţă tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.

Pătrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
În veci îl voi iubi şi-n veci
Va rămânea departe...

De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca nişte stepe,
Dar nopţile-s de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai pot pricepe.

- Tu eşti copilă, asta e...
Hai ş-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Şi nu ne-or şti de nume,

Căci amândoi vom fi cuminţi,
Vom fi voioşi şi teferi,
Vei pierde dorul de părinţi
Şi visul de luceferi.

...

Porni luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe,
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele -
Părea un fulger ne'ntrerupt
Rătăcitor prin ele.

Şi din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentâi,
Cum izvorau lumine;

Cum izvorând îl înconjor
Ca nişte mări, de-a-notul...
El zboară, gând purtat de dor,
Pân' piere totul, totul;

Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte.

Nu e nimic şi totuşi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.

- De greul negrei vecinicii,
Părinte, mă dezleagă
Şi lăudat pe veci să fii
Pe-a lumii scară-ntreagă;

O, cere-mi, Doamne, orice preţ
Dar dă-mi o altă soarte,
Căci tu izvor eşti de vieţi
Şi dătător de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
Şi focul din privire,
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire...

Din chaos, Doamne,-am apărut
Şi m-aş întoarce-n chaos...
Şi din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos.

- Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume;

Tu vrei un om să te socoţi
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni.

Ei numai doar durează-n vânt
Deşerte idealuri -
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Şi prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc
Şi nu cunoaştem moarte.

Din sânul vecinicului ieri
Trăieşte azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăşi soare;

Părând pe veci a răsări,
Din urmă moartea-l paşte,
Căci toţi se nasc spre a muri
Şi mor spre a se naşte.

Iar tu, Hyperion, rămâi
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvântul meu dentâi -
Să-ţi dau înţelepciune?

Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Să se ia munţii cu păduri
Şi insulele-n mare?

Vrei poate-n faptă să arăţi
Dreptate şi tărie?
Ţi-aş da pământul în bucăţi
Să-l faci împărăţie.

Îţi dau catarg lângă catarg,
Oştiri spre a străbate
Pământu-n lung şi marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

Şi pentru cine vrei să mori?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre-acel pământ rătăcitor
Şi vezi ce te aşteaptă.

...

În locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Şi, ca şi-n ziua cea de ieri,
Lumina şi-o revarsă.

Căci este sara-n asfinţit
Şi noaptea o să-nceapă;
Răsare luna liniştit
Şi tremurând din apă

Şi umple cu-ale ei scântei
Cărările din crânguri.
Sub şirul lung de mândri tei
Şedeau doi tineri singuri:

- O, lasă-mi capul meu pe sân,
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Şi negrăit de dulce;

Cu farmecul luminii reci
Gândirile străbate-mi,
Revarsă linişte de veci
Pe noaptea mea de patimi.

Şi de asupra mea rămâi
Durerea mea de-o curmă,
Căci eşti iubirea mea dentâi
Şi visul meu din urmă.

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor faţă:
Abia un braţ pe gât i-a pus
Şi ea l-a prins în braţe...

Miroase florile-argintii
Şi cad, o dulce ploaie,
Pe creştetele-a doi copii
Cu plete lungi, bălaie.

Ea, îmbătată de amor,
Ridică ochii. Vede
Luceafărul. Şi-ncetişor
Dorinţele-i încrede:

- Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n codru şi în gând,
Norocu-mi luminează!

El tremură ca alte dăţi
În codri şi pe dealuri,
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul:
- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece."

tort

- 6 oua
- 8 linguri de zahar
- 3 linguri ( pliculete) de gelatina maruntita, alba
- 1 cutie de ananas rondele/ cateva portocale ( cam 1 kg)
- 2 cutii mici de frisca Hulala/ 2 plicuri de praf de frisca + 400 ml lapte pentru compozitie
- 1 cutie frisca hulala pentru ornat
- visine din dulceata, banane( optional)

Mod de lucru:
Se pune gelatina in putina apa calduta si se lasa vreo doua ceasuri ori, daca va grabiti, se poate pune la bain-Marie un minut, aveti grija sa nu fiarba, doar sa se incalzeasca un pic , pentru a se dizolva bine. Se freaca galbenusurile cu zaharul pana se omogenizeaza bine, se adauga zeama de compot de ananas/ zeama a 3 portocale si se pune pe foc amestecand continuu pana se ingroasa. Se pune gelatina si se amesteca bine. Se da la rece. ( acum e simplu, sa raceste imediat pe balcon) Se bate albusul spuma si frisca si se adauga intai frisca , apoi albusul amestecand de jos in sus aerand compozitia.
Pregatim o cratita de aprox.3 kg, cu diamatrul de 22, 23 cm si inaltimea de 10 cm, umezita, in care se pune o folie de plastic, mai mare care sa iasa mult din cratita.Fiind umezita, folia se lipeste de cratita. Pe fundul cratitei se aseaza rondele de ananas/portocale in mijlocul carora se pun boabe de visine din dulceata. Pe marginile cratitei se pun banane , daca vreti, nu e musai.Se toarna compozitia si se acopera cu folia de plastic ale carei margini ies mult din cratita, se inveleste, cum s-ar spune , tortul, sa nu prinda miros de orice altceva care se gaseste in figiser. Se da la rece o noapte.
Inainte de a pregati aceasta crema diplomat, in aceeasi cratita, de data asta tapetata cu hartie de copt, coc un blat simplu de pandispan, din 3 oua.
A doua zi, desfac folia de plastic, asez blatul de pandispan peste crema apoi, asez deasupra un platou rotund, apuc cratita de toarte tinand in aselasi timp si platoul si rastorn. Indepartez cu grija folia . Va ajunge blatul la baza, crema frumos ornata cu rondele de ananas/portocale deasupra si nu mai ramane decat sa fie ornat pe margine, dupa dorinta si preferinta, cu frisca simpla sau si cu fructe.
Daca nu vreti sa faceti blaturi, puteti cumpara, albe sau cafenii, cum va plac.
Sper ca am dat toate detaliile. Daca faceti blatul in casa, puteti sa puneti coaja rasa de lamaie si portocala, iese foarte bine aromat.Daca il cumparati, il puteti stropi cu esente de vanilie, lamaie, portocale.

superstitii pt perioada craciun-revelion

"-aduce ghinion sa porti pantofi noi de Craciun.
--un cer senin de Craciun anunta un an roditor.

--daca bate vantul de Craciun, anunta ghinion.

--nu e bine ca intre Craciun si Anul Nou sa se tricoteze, sa se coase, sa se spele rufele.

--acel obiect pe care il tii in mana de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat dupa ora 12 va fi cel mai important plan al vietii tale in anul care vine. Daca tii bani in mana, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita de mana, iti va merge bine cu dragostea tot anul, daca tii paharul in mana, va fi un an vesel.

--dorinta pusa la miezul noptii de Revelion are toate sansele sa se implineasca.

--e bine sa ai pe masa de Craciun si de Anul Nou crengute de vasc. Aduce noroc.

aduce ghinion daca agati calendarul inainte ca noul an sa inceapa.

--aduce ghinion sa intorci fila de calendar inainte ca ziua sau luna sa se incheie.

---aduce ghinion sa intri in noul an fara nici un ban in buzunar, e bine sa aveti bani (mai ales noi) in fiecare portofel.

--e bine sa nu va gaseasca anul nou cu datorii, altfel veti avea datorii tot anul.

--primul om care va trece pragul in prima zi din noul an va influenta tot anul. Persoanele blonde sau roscate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc.
--prima persoana care va suna sau va bate la usa in prima zi din noul an trebuie primita. Daca prima persoana care va intra in casa e femeie - va fi un an prost, daca e barbat - va fi un an norocos.

--nu trebuie sa aruncati nimic din casa in prima zi de an nou, nici macar gunoiul! E bine ca ceva sau cineva sa va intre in casa in prima zi din anul nou, nu sa iasa!

--faceti ceva - cat de mic - care are legatura directa cu munca dv. in prima zi a noului an pentru a va merge bine la serviciu tot anul.

--nu spalati nimic in prima zi a noului an.

--prima zi din noul an trebuie sa va gaseasca in curatenie deplina, deci e bine ca inaintea anului nou sa faceti curatenie si in cele mai ascunse unghere.

--imbracati ceva nou pe 1 Ianuarie.
--nu spargeti nimic in prima zi a noului an.

--nu plangeti in prima zi a noului an.

--faceti mult zgomot la miezul noptii pentru a alunga spiritele rele (clopotei, petarde etc)

--nu imprumutati bani si nu faceti datorii pe 1 ianuarie.

--e semn rau sa spargi ceva in noaptea de Anul Nou.

--e semn rau daca stranuti in noaptea de Anul Nou.

--aduce noroc sa mananci carne de porc sau linte de Anul Nou.

--Anul Nou va fi luminos si bun daca se lasa o lampa sau o lumanare aprinsa pana la ziua.

--in dimineata de 1 ianuarie se pun bani de argint in apa cu care se spala membrii familiei.

--e bine sa va imbracati in rosu in noaptea de Revelion.

--nu injurati si nu folositi cuvinte urate in ajun de An Nou.
--lasati usa, geamul, dulapurile deschise in noaptea de Anul Nou.

--ceea ce faci in ajun de An Nou vei face tot anul urmator.

--daca faci baie in ziua de Craciun, vei ramane curat tot anul.

--daca mananci mere in ajun de Craciun, vei fi sanatos tot anul.

--copiii nascuti de Craciun sau de Anul Nou sunt norocosi."

Craciunul la romani

"

Craciunul la romani

In urma unui sondaj national de opinie realizat in anul 2008  pe 400 de respondenti din mediul urban a reiesit faptul ca sarbatoarea si-a pierdut din insemnatatea religioasa si numai 2% asociaza Craciunul cu nasterea Domnului. Semnificatia religioasa se activeaza doar in momentul in care respondentii vad o lista cu aceasta optiune (71%).

Pentru romani Craciunul inseamna timp petrecut cu familia (77,8%), cadouri (76,1%) si apoi nasterea Domnului asa cum am mai spus. Stresul si oboseala din timpul anului au facut ca perioada sarbatorilor sa fie considerata un prilej de odihna (46,1%). In ceea ce priveste locatia petrecerii Craciunului romanii prefera sa il petreaca acasa, in familie (82%), in timp ce foarte putini prefera o vacanta in Romania (9%) sau in strainatate (2%).

Oamenii nu mai vad aceasta sarbatoare ca una religioasa, iar elementele traditionale  (cozonac, taierea porcului, mancare specifica) isi pierd din importanta. Singurul element traditional care a rezistat este bradul, acesta fiind primul element traditional care le vine in minte atunci cand se gandesc la Craciun.

Postul, un alt element traditional si religios si-a pierdut si el din insemnatate. Doar 7 % dintre romani spun ca au tinut tot postul, iar 31% dintre ei probabil vor tine post cu o saptamana inainte.

Colindele raman in schimb importante, dar numai pentru cei de peste 34 de ani care asculta in proportie de 95% colinde, insa numai 18% dintre tinerii pana in 34 de ani spun ca asculta colinde."(Daniela-Scintei)

Craciunul in trecut

''Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an, potrivit Agerpres.
La romani, sfârşitul lunii decembrie coincidea cu serbările oficiate în cinstea zeului Saturn, numite saturnalii.
Acestea reprezentau o formă de venerare a soarelui, a luminii ce biruia întunericul - obicei adus din Orient, mai precis din Siria. Ei sărbătoreau şi "naşterea soarelui neînvins" (sol invictus) la solstiţiul de iarnă (către 21 decembrie), când zilele reîncep să se lungească, un cult preluat de la persani, care-l adorau pe "Mithra", zeul soarelui. Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor.
La începuturile Creştinismului, unii episcopi au propus ca Naşterea Domnului să se sărbătorească în aceeaşi perioadă (17 - 24 decembrie), însă obiceiul nu s-a generalizat până în secolul al IV-lea, neştiindu-se cu siguranţă care ar trebui să fie data corectă. Uneori, Crăciunul era sărbătorit în septembrie, alteori, în martie.
În secolul al III-lea se serba în Orient, la 6 ianuarie, Epifania sau Teofania (descoperirea lui Dumnezeu), o sărbătoare comună pentru Naşterea Domnului, Botezul Său de către Sfântul Ioan şi participarea la nunta din Cana Galileii, moment liturgic adoptat ulterior şi de Biserica Romei.
În anul 274 d.Hr., solstiţiul de iarnă a căzut la 25 decembrie. Împăratul roman Aurelian a proclamat acea dată "Natalis Solis Invicti", adică "naşterea Soarelui invincibil". În anul 320, Papa Julius a stabilit ziua de 25 decembrie ca fiind data oficială a naşterii lui Iisus Hristos, iar cinci ani mai târziu, în 325, primul împărat roman creştin, Constantin cel Mare, a schimbat semnificaţia zilei de 25 decembrie. El a stabilit o sărbătoare cu dată fixă, ce aniversa Naşterea lui Iisus Hristos. În 354, Liberius, episcopul Romei, a reconfirmat oficial aceeaşi dată pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, asimilând sărbătorile populare şi păgâne deja existente cu ocazia solstiţiului de iarnă. Ajunul Crăciunului - seara de 24 decembrie - deschidea şirul sărbătorilor de iarnă, care ţineau 12 zile şi se terminau în ajunul Bobotezei (6 ianuarie). La mijloc cădea Anul Nou.
Chiar după fixarea datei de 25 decembrie, a mai trecut multă vreme până ce aceasta să fie adoptată de toţi creştinii. Din cauza diferenţelor calendaristice (stil nou şi stil vechi), o bună parte dintre păstrează acest obicei.
Ziua naşterii lui Iisus va fi declarată sărbătoare a Imperiului roman în anul 429, de către împăratul Iustinian, iar Sfântul Patrick va introduce Crăciunul în Irlanda în 461. Augustin de Canterbury statorniceşte aceeaşi tradiţie în Anglia în 604, pentru ca, abia un secol mai târziu, Sfântul Bonifaciu să instituie în Germania celebrarea Naşterii lui Iisus la 25 decembrie.
În Scandinavia, Crăciunul va pătrunde în, 815 prin Sfântul Angsar, iar Sfântul Chiril va contribui la răspândirea sărbătorii creştine în ţările slave. În Ungaria, Sfântul Adalbert face acelaşi lucru în 997, iar Danemarca se va creştina complet abia în perioada1014-1053.
În ţările Europei occidentale, protestanţii au interzis în anumite epoci serbarea Crăciunului şi cultul sfinţilor. De exemplu, Oliver Cromwell a interzis în Anglia această sărbătoare între anii 1649 si 1660.
Abia în secolul al XIX-lea, Crăciunul a devenit cu adevărat o serbare populară.
În 1834, cartea lui Charles Dickens, 'Un colind de Crăciun', apărută cu o săptămână înaintea acestei sărbători, a cunoscut un mare succes. Deja, Crăciunul câştigase o popularitate uriaşă. Popularitatea Crăciunului a început să crească în 1820 când Washington Irving a publicat cartea "Cum se ţine Crăciunul la Bracebridge Hall". În SUA, Alabama a fost primul stat care a declarat Crăciunul sărbătoare legală, în 1836. Crăciunul a devenit sărbătoare naţională în SUA abia în 1870, când preşedintele Ulysses Grant a semnat un act oficial în acest sens.
Fiecare nouă comunitate de creştini a dat valenţe noi sărbătorii Crăciunului, în funcţie de tradiţiile şi obiceiurile păgâne din momentul convertirii. Aşa se face că ritualurile specifice sunt complexe şi numeroase, în parte de origine precreştină sau de provenienţă nedeterminată, menite să-l apere pe om de tot răul prin mijloace magice. Din liturghia Crăciunului s-au mai dezvoltat cu timpul şi unele forme de teatru religios, legate mai ales de scena intrării celor trei crai de la Răsărit în staulul unde s-a născut Mântuitorul."

(Maria Cocuti)

 

Sfantul Niculae-Sin Nicoara

"pt ca am auzit tot felul de povesti despre Sf.Niculae,unele reale altele doar povesti,am cautat sa fac lumina in aceste povesti.credintele arhaice afirma ca adevarata iarna incepe la 6 decembrie,zi de cinstire a Sfantului Nicolae.in Transilvania este numit si Sin-Nicoara.se spune ca este al doilea Sfant pe care l-a facut Dumnezeu.


se mai spune ca daca in ziua de 6 decembrie va ninge,iarna va fii blanda si viceversa ,daca nu va ninge.el intruchipeaza o figura sincretica,reprezentand contopirea aceluiasi personaj a unei divinitati precrestine si a unui sfant ierarh.(din Mira Liciei).acest Sfant Nicolae,arhiepiscop al Liciei,a participat la sinodul de la Niceea(mai-iunie 325 e.n) si l-a infruntat cu vehementa pe ereticul Arie,preot din Alexandria,ce respingea divinitatea lui Hristos.asa a devenit pastor spiritual dar si patron al pamantului si al apelor.


Sf.Nicolae este si patron al marinei si salvator de suflete,salvand de la inec o corabie plina de suflete.in simbolistica crestinismului vechi,corabia intruchipa Biserica.astfel devine salvator de suflete,pe care le apara de primejdiile vietii(simbolizate de valurile marii). se spune ca tot Sin Nicoara.a oprit apele potopului,care cautau sa inece si corabia lui Noe.pescarii si marinariiil cinstesc,iar cand sunt in primejdie pe apeil cheama si se roaga la Sf.Niculae.


traditia pantofilor la usa,in asteptarea darurilor lui Sf.Nicolae este de data relativ recenta la romani.obiceiul nu este consemnat inainte de secolul nostru.fiind un obicei din occident.legendele romanesti din Bucovina,Arges,Hunedoara amintesc o seama de minuni si fapte bune ale lui Sf.Niculae.astfel in mod discret,el ar fi adus zestrea de nunta unei femei sarace.de aceea ,in seara de ajun a sarbatorii de 6 decembrie,copiilor si celor saraci li se fac daruri.si povestea cu nuielusa este tot o influenta occidentala.

SF.Niculae nu este un simplu aducator de daruri,ci are si functii cosmice fundamentale.astfel,se zice ca el a fost randuit de Dumnezeu sa calauzeasca Soarele pe cer,strajuind in partea de miazanoapte a cerului.incepand cu el ,ziua incepe sa se mareasca putin:la Sf.Niculae se intoarce noaptea la ziua,cu cat se suceste puiu-n gaoace.aceasta firava raza de lumina,aceasta firava speranta dumnezeiasca spre bine a nascut si credinta ca oricine va canta sau recita,pe vremea sarbatorilor de iarna ale Craciunului.colindul lui Sf.Niculae,isi va rasuci spre bine destinul,macar cu un pic,cu cat se suceste puiu-n gaoace."(prelucrat dupa S.C)


ar fi bine ca pe copii sa-i invatam adevarul despre Sfintii nostrii.La multi ani!

profetii despre prezent si viitor-profeta oarba Vanga Dimitrova

"-lasati-va de vrajbe!
iubiti-va copii mei!

-cosmismul holistic va reinvia!

-planeta pamant va intra in timpul virtutilor,indiferent ca vrem sau nu.

-vremurile noi cer gandire noua,constiinta noua,oameni calitativi noi,pt a nu tulbura armonia universului.


-lumea va suferi mari schimbari.se va distruge si va renaste.inainte de interventia Ratiunii
Cosmice Superiare(Dumnezeu),popoarele vor fii impartite pe criteriireligioase:musulmanii,crestinii si budistii.cei mai agresivi vor fi musulmanii.


-aurul va iesi la suprafata si apele se vor ascunde.va venii vremea miracolelor.stiinta va face mari descoperiri in domeniul imaterialului.vor fii mari descoperiri arheologice.sa nu uitam de Atlantida.

-se vor naste tot mai multi gemeni.Vanga spunea ca oamenii merita viata pe care o duc,deoarece ei nu mai respecta pe nimeni si nimic.gemenii care se nasc sunt suflete ale Oastei Ceresti care soseste pe pamant pt.batalia spirituala.ei sunt prevestitorii vremurilor noi.

-al optulea va semna pacea vesnica.sa nu uitam 1988 si de intalnirea la inalt nivel SUA-URSS,primul pas spre intronarea pacii universale..se subintelege cine era al 7-lea si apoi al 8-lea.

-criza ecologica si intalnirea cu decedatii.e vorba de criza ecologica mondiala,atat cea a mediului inconjurator cat si cea interioara,a sufletului-decaderea morala.curand oamenii vor incepe sa-si intalneasca pe strada rudele decedate.(poate fii vb de comunicarea extrasenzoriala!?}

-sida si boli psihice.imbolnaviri psihice inexplicabile,incepand cu copii de la 15 ani.
vor disparea ceapa si usturoiulnatura se va sufoca.vor disparea plante salbatice si cultura,animale salbatice si domestice.cum vor trai nepotii nostri,daca noi nu ne trezim la realitate?

-lacomia trebuie sa dispara.este caracteristica umana cea mai ingrozitoare si trebuie sa ne eliberam de ea cu orice pret.viitorul apartine oamenilor buni.ei vor trai intr-o lume atat de minunata,incat noua astazi,ne este greu sa ne-o inchipuim!"

profetii preluate dupa cartea "Adevarul despre Vanga"de Krasimira Stoianova,publicata in 1977.(M.Popescu}