joi, 30 septembrie 2010
luni, 27 septembrie 2010
noua generatie,copii indigou
ce greu se intelege ca generatiile sunt atat de mult diferite.acesti copii sunt geniali,accepta competitiile si sunt teribilisti.ei nu invata in scoala si nu accepta tot ce am invatat noi,considerand pe buna dreptate ca ne incarcam memoria cu lucruri inutile.studiati-i cand stau de vb cu voi si observati ca ei nu seamana deloc cu cei care erau copii de altadata.sunt mai inteligenti decat eram noi la varsta lor.e adevarat ca fac lucruri neobisnuite noua,dar asa sunt copii indigou.nu observati ca ei invata repede tehnica cu care noi nu eram invatati?dati-le sfaturi dar nu incercati sa le si inoculati.dezvoltarea lor este f rapida.ei inteleg altfel viata.si sunt deschizatorii de alte drumuri.tot ce a fost odata conduita noastra,azi pare invechita,noi suntem babacii,babele si mosii.hodorogii.daca stii insa aceste lucruri,daca le intelegi si stii cum sa le vb ,nu te vor integra in grupul lor,insa vei fii respectat.sunt copii care ne vor schimba si noua destinele.de aceea nu va mirati cala14 ani ei deja fac sex iar noi pe atunci ne jucam inca cu papusile.nu incercati sa-i obligati ,sa radeti de ei,sa-i trimiteti la scoala ,la gramatica si bla bla bla.observati ca,chiar daca inca nu scriu gramatica corect,modul lor de judecata este mai sanatos ca al nostru noi suntem "fraierii",indiferent cat de mult am invatat.dar invatatura de ieri nu are nici o legatura cu cea de azi.este doar pionierat.observati ca voi ca sa invatati IT-ul,faceti scolarizare.ei invata din mers.s-au nascut cu aceasta tehnica,acesta e limbajul lor.cu gramatica sau fara, ei sunt deschizatorii de noi drumuri.ei nu sunt lasi,ei se manifesta.nu va ganditi niciodata ca ei sunt 'drogatii".drogurile au fost folosite inca din vremuri stravechi,dar pe atunci ,oamenii stiau sa le stapaneasca.azi tinerii nostrii sunt stapaniti de ele.insa va venii si vremea ,cat de curand ,cand ei vor intelege ,pana unde pot sa intinda limitele in orice domeniu.
vineri, 24 septembrie 2010
suntem pregatiti sa fim parinti?
decizia de a avea copil sau nu / Foto: Reuters
Cunosc oameni cu copii, oameni care isi doresc copii, oameni care iubesc copiii, dar nu isi doresc unul al lor. Imi plac toate cele 3 categorii, dar ma incadrez in ultima. “Imi plac copiii, dar nu ai mei”; de cate ori ati auzit asta spunandu-se in gura mare? Eu, niciodata. Dar “pe ascuns” am gasit 2-3 personaje feminine care sa spuna asta.
Nu imi doresc copii pentru ca nu ma simt pregatita sa am grija de inca un suflet langa mine, pe care sunt convinsa ca l-as iubi din toata inima. Nu vreau sa fiu ca mamele care sunt “fabrica de copii”. Vreau sa ii ofer copilului meu tot ce e mai bun in toate domeniile. Nu ca sa creasca rasfatat, ci ca sa ajunga “om mare” care la randul sau sa se gandeasca de 2 ori inainte sa ia o decizie care ii va schimba viata.
Nu vreau sa ajung sa ma plang ca sunt obosita, ca n-am timp de mine sau de altii, ca nu ma mai iubesc pe mine ca altadata, ca mi-am distrus cariera pentru ca am facut un copil. Nu! Daca voi fi vreodata mama, voi fi pregatita sa imi asum o mare responsabilitate pe langa alte mari responsabilitati ale vietii mele dinaintea “miracolului”.
Si cu toate astea… mama imi spune (si nu doar ea): ” Dar ce vei lasa in urma? Daca nu lasi copiii, ce vei lasa?”, “Cum sa nu-mi faci si mie o nepotica/nepotel?”. Raspunsul este simplu: Traim intr-o societate in care nu imi doresc sa chinui un suflet desprins din sufletul si trupul meu. Poate ca nu voi lasa nimic in urma, dar cu siguranta nu voi chinui un omulet cu grijile de azi, de maine…
Iubesc copiii mai mult ca orice, iar zambetul lor imi aduce bucurie in privire indiferent de starea in care sunt. Dar sa nu fie al meu.
Suntem prea plini de noi si de mandria de a avea copii, incat nu ne gandim ce avem sa le oferim. Ne iubim si ii iubim, dar cand dam de greu ne plangem. Ajungem tracasati, stresati si obositi, nu ne mai ascultam copiii, ne enervam si ii lovim. Ce vina are acel suflet nascut din iubire (sau asa ar trebui sa fie!) ca tu nu stii ce e ala “time management”, “selfesteem”?
Refuz sa fiu asa, chiar daca societatea ma va refuza.
Autor: A.V.
Cunosc oameni cu copii, oameni care isi doresc copii, oameni care iubesc copiii, dar nu isi doresc unul al lor. Imi plac toate cele 3 categorii, dar ma incadrez in ultima. “Imi plac copiii, dar nu ai mei”; de cate ori ati auzit asta spunandu-se in gura mare? Eu, niciodata. Dar “pe ascuns” am gasit 2-3 personaje feminine care sa spuna asta.
Nu imi doresc copii pentru ca nu ma simt pregatita sa am grija de inca un suflet langa mine, pe care sunt convinsa ca l-as iubi din toata inima. Nu vreau sa fiu ca mamele care sunt “fabrica de copii”. Vreau sa ii ofer copilului meu tot ce e mai bun in toate domeniile. Nu ca sa creasca rasfatat, ci ca sa ajunga “om mare” care la randul sau sa se gandeasca de 2 ori inainte sa ia o decizie care ii va schimba viata.
Nu vreau sa ajung sa ma plang ca sunt obosita, ca n-am timp de mine sau de altii, ca nu ma mai iubesc pe mine ca altadata, ca mi-am distrus cariera pentru ca am facut un copil. Nu! Daca voi fi vreodata mama, voi fi pregatita sa imi asum o mare responsabilitate pe langa alte mari responsabilitati ale vietii mele dinaintea “miracolului”.
Si cu toate astea… mama imi spune (si nu doar ea): ” Dar ce vei lasa in urma? Daca nu lasi copiii, ce vei lasa?”, “Cum sa nu-mi faci si mie o nepotica/nepotel?”. Raspunsul este simplu: Traim intr-o societate in care nu imi doresc sa chinui un suflet desprins din sufletul si trupul meu. Poate ca nu voi lasa nimic in urma, dar cu siguranta nu voi chinui un omulet cu grijile de azi, de maine…
Iubesc copiii mai mult ca orice, iar zambetul lor imi aduce bucurie in privire indiferent de starea in care sunt. Dar sa nu fie al meu.
Suntem prea plini de noi si de mandria de a avea copii, incat nu ne gandim ce avem sa le oferim. Ne iubim si ii iubim, dar cand dam de greu ne plangem. Ajungem tracasati, stresati si obositi, nu ne mai ascultam copiii, ne enervam si ii lovim. Ce vina are acel suflet nascut din iubire (sau asa ar trebui sa fie!) ca tu nu stii ce e ala “time management”, “selfesteem”?
Refuz sa fiu asa, chiar daca societatea ma va refuza.
Autor: A.V.
miercuri, 22 septembrie 2010
criza dinaintea crizei
Economia românească, o gogoaşă "glazurată" cu capital străin
Autor: Ana Bâtcă
În România, recesiunea nu este în formă de L, U sau W, ci în forma de G, a declarat analistul economic Ilie Şerbănescu.
În România, recesiunea nu este în formă de L, U sau W, ci în forma de G, a declarat analistul economic Ilie Şerbănescu.Sursa: ANGELO BREZOIANU, Agerpres
Potrivit lui, gogoaşa a fost creată odată cu intrarea masivă a capitalului străin care a stimulat consumul, un consum fără producţie.
"A venit capitalul, s-a creat gogoaşa neasimilată România care a fost ronţăită şi terminată. Au încercat să facă nişte consumatori din nişte oameni săraci", explică analistul cum s-a ajuns la criza actuală.
În opinia lui Şerbănescu România s-ar fi confruntat oricum cu o criză economică în 2009, cauzată de "delirul consumului".
Criza ar fi survenit chiar şi în lipsa crizei internaţionale. El spune că singura şansă ca România să iasă din criză este schimbarea modelului economic conform căruia avem "consum fără producţie, importuri fără exporturi, hipermarketuri fără fabrici şi maşini fără şosele".
Recomandă articolul
Trimite pe:
*
*
*
*
Taguri:criza in grecia, criza, credit, imprumut FMI, FMI, acord FMI
Autor: Ana Bâtcă
În România, recesiunea nu este în formă de L, U sau W, ci în forma de G, a declarat analistul economic Ilie Şerbănescu.
În România, recesiunea nu este în formă de L, U sau W, ci în forma de G, a declarat analistul economic Ilie Şerbănescu.Sursa: ANGELO BREZOIANU, Agerpres
Potrivit lui, gogoaşa a fost creată odată cu intrarea masivă a capitalului străin care a stimulat consumul, un consum fără producţie.
"A venit capitalul, s-a creat gogoaşa neasimilată România care a fost ronţăită şi terminată. Au încercat să facă nişte consumatori din nişte oameni săraci", explică analistul cum s-a ajuns la criza actuală.
În opinia lui Şerbănescu România s-ar fi confruntat oricum cu o criză economică în 2009, cauzată de "delirul consumului".
Criza ar fi survenit chiar şi în lipsa crizei internaţionale. El spune că singura şansă ca România să iasă din criză este schimbarea modelului economic conform căruia avem "consum fără producţie, importuri fără exporturi, hipermarketuri fără fabrici şi maşini fără şosele".
Recomandă articolul
Trimite pe:
*
*
*
*
Taguri:criza in grecia, criza, credit, imprumut FMI, FMI, acord FMI
Abonați-vă la:
Postări (Atom)